Mi-e dor de Moș Nicolae!

Pentru că așa au vrut părinții mei și le mulțumesc în fiecare clipă pentru viața pe care mi-au dat-o și pe care o trăiesc, numele meu este și Nicoleta. De când mă știu, ziua mea se aniversa de Moș Nicolae (eram născută în vacanța de vară, când lumea nu era cu gândul la ziua mea), pentru că și tata era Nicolae și pentru că această zi venea cu multe bucurii. L-am așteptat întotdeauna pe Moș Nicolae cu o mai mare emoție decât pe Moș Crăciun. Pentru că am simțit că Moș Nicolae este un „Moș” al meu și simțeam că ceea ce face pentru mine este special. Bucuria găsirii cadoului de la Moș Nicolae, în locuri care mai de care mai surprinzătoare și total neașteptat o resimt cu mare emoție și acum. Atât doar că acum Moș Nicolae a devenit convențional, pentru că îl găsesc pe rețele de socializare, pentru că văd urările (găsite cu o căutare pe Google) postate pe aceleași rețele sociale și pentru că pur și simplu așa trebuie, așa e acum.

Dar mie mi-e dor de Moșul Nicolae al copilăriei mele. Mi-e dor de acel Moș Nicolae care se furișa întotdeauna și nu uita niciodată să fie prezent. Mi-e dor de acele vremuri în care credeam în Moș Nicolae. Și acum cred, dar este prea ocupat cu copii cuminți la care trebuie să meargă și care-l așteaptă cu sufletul la gură. De mine, un om matur își aduce aminte doar prin urări primite de la prieteni și colegi. Dar mie mi-e dor de cadoul ascuns sub pernă de Moș Nicolae sau de cadoul pus în ghetuțele mele de copil. Doamne, ce dor îmi este!

Dar, sinceră să fiu, acum mi-aș dori de la Moș Nicolae altceva: nu, nu doresc cadouri scumpe sau sofisticate. Și nici măcar nu doresc cadouri pentru mine. Îmi doresc pentru mine doar sănătate și putere să reușesc să fac, cu cei apropiați, ceea ce ne dorim. Îmi doresc ca cei din jurul meu și nu numai, să redevină buni, sinceri. Îmi doresc să nu mai văd răutate, să nu mai văd egoism, să nu mai văd invidie, să nu mai văd durere. Și nu cred că este imposibil.

Nu știu dacă Moș Nicolae are timp să citească ce scriu eu aici, dar încerc să-i transmit gândurile mele. Poate că în goana sa de a ferici copilașii cuminți, se oprește o clipă, iar din tolba sa cu cadouri scoate și ceea ce îl rog atât de mult: să înlocuiască în sufletele oamenilor mari răutatea, invidia, egoismul, interesul, minciuna cu frumosul vieții, cu dragoste și bunătate, cu răbdare, încredere și speranță, cu demnitate, cu sensibilitate și frumusețea sufletului. Nu costă nimic această schimbare, poate doar efortul de a scoate răul și de a-l înlocui cu bine ar fi prea mare pentru Moș Nicolae. Dar dacă îl ajutăm și facem ca această schimbare să vină de la noi, Moșul cel Bun, Moș Nicolae va fi fericit și împlinit.

Oameni buni și frumoși, haideți să-i fim de ajutor Moșului Nicolae și să ne oferim aceste cadouri. Schimbarea vine de la noi. Și pe cuvânt că Moș Nicolae există! Nu doar acum la început de decembrie, ci tot timpul. Și da, știu, că și diseară că în toate serile de dinaintea zilei de Sfântul Nicolae, va veni moșul și la mine și la toți cei cuminți și buni.

Să fiți cuminți, pentru că Moș Nicolae va veni!