My hobby

Nu, nu am înnebunit

3 ianuarie 2017

Nu, nu am înnebunit! Nici nu vreau să pară că este ceva ridicol în postări cu pisicuțe, găinuțe, rățuște, iepurași etc. cu referire la pagina dedicată acestei pasiuni: Ograda minunată. Pur și simplu am postat fotografii cu rezultatul muncii unui hobby neobișnuit. Care nici măcar nu e o muncă ușoară și nici plăcută. Mai ales acum, iarna. Mai ales dimineața, când toată lumea normală stă și-și savurează cafeluța la căldurică.

Ce fac eu dimineața și după-amiaza înainte de înserat? Simplu: împreună cu soțul meu, Viorel cărăm găleți cu apă caldă, pentru că se știe că găinuțele sunt niște ființe rezistente până la extrem, dar au nevoie să bea apă caldă. Cărăm găletuțe cu mâncare, pentru fiecare tip de găinuță și cocoșei sau pentru rățuște și bibilici. Evident că pentru fiecare dintre acestea mâncarea este preparată într-o anumită combinație, ca să fie totul bine. Hrănim un câine bătrânior, înghețat și el, ca și noi. Hrănim 7 pisicuțe fidele, care au norocul că pot să doarmă ascunse în șură, în fân. Și da, să nu uit de iepurașii cei frumoși, grăsuni și cuminți, care la fel, trebuie hrăniți bine și adăpați cu apă caldă.

Și am învățat să le înțelegem pe toate aceste ființe, să știm când sunt bolnăvioare și să le ajutăm să se facă bine, să plâng în hohote și zile în șir când câte una nu mai poate lupta cu viața. Și totul într-un timp limitat, pentru că avem servicii și multe de făcut pe acasă sau pentru Asociația Pro Educație, Istorie și Cultură Corvinias și pentru copii de la Centrul de Asistență Școlară Corvinias.

Da recunosc, eu și soțul suntem pasionați la extrem de Ograda minunată. Și nu e deloc ușor și uneori nu e nici plăcut (da, știu am mai spus asta mai sus, dar trebuie să repet și nu mă plâng, dar așa este când ești perfecționist: nimic nu e simplu și ușor când vrei ca totul să fie perfect). Și da, aș avea nevoie de 40 de ore în fiecare zi ca să le împac bine pe toate, dar cu o riguroasă organizare, îmi ajung și cele 24 de ore. Nu am timp să mă plictisesc și de multe ori mă trezesc noaptea și lucrez la calculator 2-3 ore la ceea ce nu am reușit în timpul zilei.

Cineva mă întreba: cum rezist? Încă bine. Și nu încetinesc acest ritm, pentru că dacă aș face-o, aș cădea într-o stare din care nu m-aș mai putea ridica așa de ușor. Așa că nu mă judecați aspru dacă postez poze cu ceea ce îndrăgesc. Din păcate unii oameni din jur m-au dezamăgit atât de tare, încât prefer să-mi găsesc alinare la aceste ființe minunate din Ograda minunată și nu cred că este o crimă să arăt și altora ce înseamnă o parte din viața mea, eu o fată crescută și trăită în betoane de când mă știu și ajunsă acum să aibă o pasiune cel puțin ciudată (alții își duc traiul de pe urma unei astfel de munci). Nu vă mai rețin cu prostioarele mele și cum frumos spune o dragă și respectată doamnă, vă pup pe toți!

P.S. Nimic în afară de ouă nu se mănâncă din Ograda minunată. Nici pe varză, nici sub varză, nici în oală, nici în cuptor, nicăieri. Cum să mănânci ceea ce iubești?