VIAȚA FĂRĂ FACEBOOK (17-20 ianuarie 2016) – jurnal

Mi-am propus să fac un experiment. Deoarece mi-am dat seama că am depășit limita de timp și de emoție acordată rețelelor sociale, în special Facebook-ului, mi-am propus ca timp de 5 zile (sau măcar 3 zile) să nu mai accesez Facebook. Deloc. Am postat un mesaj frumușel de repaus pe pagina personală și am început experimentul. Voi încerca pe parcursul zilelor de „abstinență” de la Facebook să țin un jurnal. La final voi publica jurnalul pe blog (adică ceea ce urmează…).

Ziua 1 (17 ianuarie 2016)

După ce am anunțat prietenii de pe Facebook că voi face o pauză, am procedat la rezolvarea tehnică a problemei: am șters fila din browser, care lansa Facebook automat când deschideam browserul, apoi am șters aplicația din telefon. Am uitat să anulez setarea pentru notificările pe desktop de la Facebook și am mai primit câteva notificări în timp real, ulterior  rezolvând și această problemă (precizez că notificările prin e-mail sunt dezactivate dintotdeauna…). Și mi-am început viața fără Facebook. Sincer: pentru început a fost greu. Ca la orice dependență (până la urmă este o dependență…), la început e cel mai greu. Am avut de lucru mult zilele acestea pe computer, cu sau fără Internet, dar de câte ori accesam browserul căutam fereastra aceea… Negăsind-o mi-am amintit de fiecare dată că trebuie să pot fără… Greu, dar am putut.

Însă nu vreau să mint: am deschis azi de 2 ori azi Facebook pentru 2 minute. Am văzut doar lista de notificări și am închis. Cu ocazia asta am văzut care sunt prietenii de pe Facebook, îngrijorați de lipsa mea. Când îmi voi relua viața socială pe Facebook, lista mea de prieteni de pe Facebook va fi supusă unor modificări. Foarte necesare, de altfel. Pentru că așa este pe rețele sociale, nu trebuie să fii prieten cu toți (chiar nu!), dar cu cine ești prieten măcar să-ți fie de folos. În mod clar azi am reușit să fac ceva ce nu am mai făcut de mult timp: să stau mai puțin la computer și să văd cum a nins în mod real, nu în poze postate pe Facebook, să am mai mult timp liber în care m-am odihnit, am citit și m-am uitat relaxată la filme cu „sirop” (eventual lacrimogene…).

A fost oarecum greu, dar a fost foarte bine și mi-a fost bine. Mă felicit că am reușit să trec cu bine prima zi a experimentului.

Ziua 2 (18 ianuarie 2016)

Azi am constatat că am o problemă: gestionez mai multe pagini și grupuri pe Facebook, care sunt legate de activitatea mea personală și profesională și anume: pagina/grupul asociației, a revistei, a centrului școlar, pagina de gânduri… etc., în total vreo… 25! (wow, de abia acum mi-am dat seama câte sunt) pe care ar trebui să postez informații aproape zilnic. Dilema cea mai mare a fost cum rezolv problema fără să intru pe Facebook (mi-am promis și e musai să respect promisiunea…). Norocul a fost că și bunul meu soț are rol de administrator pe aceste pagini și l-am rugat să facă el ceea ce ar fi trebuit să fac eu. A durat un pic explicarea aspectelor tehnice, dar problema a fost rezolvată. Doar pagina de gânduri rămâne un pic în „silentio stampa”, dar când voi reveni, voi posta pe ea gândurile, pe care oricum le scriu zilnic. Până atunci, încerc să lupt cu tentația de a deschide pagina personală de Facebook. Am observat un avantaj: la telefon, bateria se consumă mult mai încet fără Facebook. Bună treabă!

Am înțeles azi că Facebook este doar o realitate virtuală total diferită de ceea ce trăim zi de zi. Prieteniile manifestate prin like-uri și adulări pe Facebook sunt diferite de manifestările din viața de zi cu zi ale acelorași persoane. Ceea ce mi-a ridicat niște semne de întrebare: de ce în virtual unii nu se manifestă la fel precum în viața cea de toate zilele? De ce încercă unii să fie altfel (sau să pară altfel decât sunt), pe o rețea de socializare, adică să-și scoată în evidență numai calități, să fie perfecți, într-o oarecare contradicție cu ceea ce sunt în mod real? Poate pentru că în virtual nu este atât de ușor și nu se poate atât de repede identifica personalitatea unei persoane de către ceilalți. Iar în virtual poți să spui despre tine și unele lucruri pe care altminteri doar le visezi. Și ca să cunoști pe cineva este nevoie de timp, de discuții, de înțelegere, de gesturi, de priviri etc., toate acestea la un loc ca să înțelegi cu adevărat cum este o persoană (ohoooo, trăiești zeci de ani cu o persoană și nu ajungi să o cunoști cu adevărat, darămite în câteva discuții și cu câteva fotografii…). Se vede faptul că fără Facebook, am început să filosofez… (vă rog să nu râdeți).

A mai trecut o zi și din nou mă felicit. A fost și este în continuare bine.

Ziua 3 (19 ianuarie 2016)

Problemele legate de conectarea la Facebook continuă. Am început niște cursuri online și trebuie (oare de ce?!) să introduc adresa profilului de pe Facebook. Hm! Am mai observat chiar și citind un ziar sau o revistă că trebuie dat un like, un share, o …ceva acolo…care musai are treabă cu Facebook. Vrei, nu vrei dai de Facebook-ul ăsta peste tot. Mi-am amintit ce era Facebook la începuturi. Postai niște poze, niște rânduri nevinovate și basta. Majoritatea își punea la profil altă poză decât portret sau poză personală, de cele mai multe ori nici chiar numele nu era real (unii mențin obiceiul și acum, dar eu de exemplu, la cei care vor să-mi fie prieteni și au la profil o poză de buburuză, de mașină, de casă sau o floare, nu le accept prietenia…). Cu timpul însă, lumea a început să ia treaba în serios. Informațiile de la profil sunt mai mult sau mai puțin complete (de cele mai multe ori și reale), căutăm și găsim vechi prieteni sau colegi, ne împrietenim cu oameni noi, cu care nu am dat mâna, pentru că în viața reală nu ne cunoaștem, apoi wall-ul (ha! adică peretele Facebook, că deh aici pe Facebook ne uităm pe pereți!) este plin de tot felul de informații primite de la pagini la care te-a pus ispita cândva să dai like. Despre sau de la prieteni,  informații apar tot mai rar. Poate doar de la cei care mai îndrăznesc din când în când să emită o idee și mai citești sau te mai oprești curios. Din păcate în multe cazuri „bălăcăreala” românească e la ea acasă, oameni pe care altfel îi apreciai ca fiind culți sau cultivați (intelectuali fiind mulți dintre ei), dovedesc pe Facebook că sunt mai rău decât în troaca de porci, ce mai încolo și încoace, mai multe dezamăgiri, decât bucurii. De altfel, Facebook-ul a devenit un mare mâncător de timp, energie și uneori chiar mă gândesc la o teorie a conspirației (da fapt nu uneori, chiar destul de des…). Prea e prezent peste tot, prea te lovești peste tot în acest mediu virtual de acest Facebook. Personal am constatat asta și am spus „Stop!”. Nu mai vreau să petrec pe acest Facebook prea mult timp. De acum înainte, îmi stabilesc niște reguli de funcționare cu și pe Facebook:

1. Voi deschide Facebook, doar o dată, cel mult de două ori pe zi, iar timpul alocat va fi mai mult decât restrictiv. Timpul meu este prea prețios ca să-l mai pierd aiurea.
2. Nu voi mai pune prea mult suflet în ceea ce postez, pentru că am constatat că nu e cazul. Am făcut această greșeală și am suferit fără să aibă vreun rost.
3. Voi da like numai atunci când are rost și chiar îmi place ceva; like-ul din complezență va dispărea (chiar dacă nu am utilizat acest tip de like, decât foarte rar, chiar rar de tot…)..
4. Nu voi mai confunda Facebook cu viața de zi cu zi, referindu-mă aici la comportamentul unora pe Facebook, comparativ cu comportamentul lor din viața reală (adică voi ignora comportamentele care nu sunt tocmai potrivite pe Facebook prin ștergerea persoanelor din lista de prieteni). Sunt suverană cu lista mea de prieteni.
5. Nu mă voi mai aprinde la orice știre „bombă” și nu mă voi mai grăbi să comentez, numai de dragul de a fi într-o listă de comentatori. Ba chiar uneori mă voi abține de la comentarii.

P.S. Am numărat cu răbdare, de câte ori am scris „Facebook” în rândurile de mai sus: de 38 de ori (!). Oare atât de mult mi-a lipsit? Pfui!

Ziua 4 (20 ianuarie 2016)

Azi voi experimenta conectarea controlată pe Facebook (după 3 zile de abstinență totală): la anumite ore și pe o durată bine stabilită. De asemenea, voi stabili exact ce anume voi citi și ce voi urmări. Voi face ordine în paginile la care am dat cândva like și le voi păstra doar pe cele cu adevărat interesante. De asemenea, urmează o inevitabilă curățenie în lista de prieteni virtuali și reorganizare riguroasă a acestei liste. Ce va fi, va fi. Pe telefon nu voi reinstala deocamdată Facebook. Merge foarte bine și fără (chiar mai bine).

Trebuie să spun că a fost o idee excelentă pentru care mă felicit. Mi-am făcut curățenie și ordine în sertărașele minții, am avut timp să mă gândesc temeinic la foarte multe și să consider că de azi trăiesc cu alte gânduri și preocupări. Mi-a fost dor de mulți dintre prietenii de pe Facebook cu care nu țin legătura altfel, pentru că nu ne întâlnim prea des, locuind în orașe diferite, dar dorul are întotdeauna alinare.