Sfera mea, cutia lor…

 

Mărturisesc că am avut vreo 15 zile de meditație adâncă, în care m-am gândit la foarte multe. Și am înțeles că am făcut în ultimii ani niște greșeli, pe care acum când le-am conștientizat mi-am propus să le îndrept.

Ce am greșit? Iată: am lăsat ce mi-a fost drag deoparte, în sucita socoteală, că dacă mi-e drag așteaptă (fie om, fie altceva…). Am lăsat plăcerile mele deoparte, pentru a face plăceri altora, care nu au apreciat gestul meu. M-am lăsat pe mine deoparte, ca să le fie altora bine și am greșit, pentru că lor le-a fost din ce în ce mai bine, iar eu am fost tot mai tristă și am rămas ignorată în fapta mea. Am uitat de multe ori de mine, ca să am grijă de cei din jur, ca să fie bine și tot nu a fost. Și ce dacă?…

Ei bine, ordinea lucrurilor care vor conta de acum înainte este alta: voi pune pe primul plan lângă ființa mea, tot ce-mi este drag și care știu că-mi bucură viața necondiționat. Pe același plan, dar totuși mai apoi, plăcerile mele, vinovate sau nu. Câte puțin ca să-mi facă bine și nu prea mult ca să nu-mi facă rău. Și toate acestea, adică ființa mea și tot ce mi-e drag și alături de mine, le voi așeza frumos într-o sferă. Tot ce este în afara acestei sfere, va fi așezat frumușel pe raftul cel mai de sus în dulap, într-o cutie aruncată cât mai în spate. Și voi mai atinge acea cutie, doar atunci când sfera mea va fi mulțumită pe deplin, va fi încărcată cu lumină și va putea să mă lase să dau din energia ei și altora, dar numai acelora care merită.

Nu e ușor să schimbi ordinea priorităților, așa cum nu e greu să-ți dai seama de greșeli, atunci când le faci. Chiar dacă e uneori prea târziu, întotdeauna orice greșeală se poate repara. Și dacă mi-am conștientizat greșelile și acum încerc să le îndrept, sper că nu e prea târziu. Deși sunt o pesimistă, chiar sper că încă nu este târziu… Și apropo, aveți sfaturi pentru a deveni optimistă? Nu reușesc nicicum.